- Totul este periculos. Pe langa ideea in sine de a feri copilul de tot felul de pericole tine de asemenea de frica ca tot ce este in jur sa nu fie prea mare, prea amenintator pentru statura si postura sa. O mama va incerca sa se fereasca de orice este posibil, de la fumatori la locuri cu prea mult praf si asa mai departe. Desi nu putem trai intr-o bula de aer, feriti de orice pana la urma trebuie sa pastram un echilibru din punct de vedere al acelor factori care ne afecteaza.
- Totul devine complicat. Nici macar lucrurile marunte de zi cu zi nu mai sunt asa cum obisnuiau sa fie. Mai ales la inceput in rolul de mama te vei trezi ca nici macar igiena zilnica nu mai stii daca ai facut-o sau nu. Cert este ca te focusezi pe copil mai mult ca pe orice asa ca totul ramane in urma. Si cand te urgenteaza, devine complicat sa faci fata mai multor task-uri.
- Vei avea uneori impresia ca nu mai esti tu si ca o iei razna. Sa te simti depasita inseamna sa realizezi ca ai facut deja prea multe. Dar o mama nu face niciodata prea putin nu-i asa? Simti ca lucrurile ti se duc din control, simti ca trebuie sa pleci, sa te relaxezi, dar nu poti. Cu totii trecem prin asta la un moment dat si mai ales cand ne dam seama de schimbari: cel mic creste, pleaca, dependenta de el se schimba.
Cauti perfectiunea si nu o gasesti. Asa se poate traduce pe scurt ceea ce tine de dorinta de a creste un copil in imaginea caruia transpunem tot ceea ce adultii nu au reusit, chiar si frustrari, dar mai ales idealuri si visuri. O mama mai ales va incerca orice i se pare poate chiar si imposibil, asta din dorinta de a face totul fara repros. Sa nu aiba nimic ce sa isi reproseze, sa nu aiba nimic ce sa i se reproseze. Un astfel de inalt standard face ca in cele din urma sa apara si greul cazului, frustrari si situatii complicate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Multumesc!
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.